Fosila de amonit vechi de aproximativ 110 milioane de ani (perioada Cretacica), sectionat in doua si lustruit pe fata sectionata.

Fosilele pot avea imperfecţiuni, zone neuniforme, decolorari, care sunt perfect normale.

Dimensiuni: aproximativ 9 cm x 11 cm, fiecare
Ţara de origine: Madagascar

Pozele sunt reale - pentru mai multe informatii sau mai multe poze despre stocul nostru existent, nu ezitati sa ne contactati.

Amonitii cunoscute și ca amonoide reprezintă o subclasa de moluste cefalopode disparute, care au trait in mediul marin intre perioada Devoniana si Cretacica.Acestea sunt inrudite genetic cu caracatita, sepia si nautilus, care au aparut acum 400 de milioane de ani in urma, in perioada Devoniana dar au disparut aproximativ în același timp cu dinozaurii, in perioada Cretacica, acum aproximativ 65 de milioane de ani in urma.

Datorită evoluției rapide și a răspândirii lor la nivel mondial, amoniţii se găsesc în multe locuri pe glob, cei mai spectaculosi fiind cei gasiti in Madagascar.

Ilustratie amonit - sursa Pinterest

Cele mai importante funcții ale cochiliei de amonit au fost protecția și plutirea. Cochilia este alcătuită din trei straturi de prisme de aragonit (o formă de carbonat de calciu).

Amonitii aveau cochilii elicoidale de diverse dimensiuni care erau împărțite în camere separate de pereți, cunoscuți sub numele de septe, care aveau si rolul de a întări peretele exterior al amonitului ca să nu fie strivită de presiunea externă a apei (amoniții nu puteau sa reziste la adâncimi mai mari de 100 de metri). 

Amonitul trăia doar în ultima cameră a cochiliei, camerele anterioare erau umplute cu gaz sau cu lichid: ammonitul a fost capabil să regleze cantitatea de fluide sau de gaze din interior pentru a-și controla flotabilitatea și mișcarea, la fel ca un submarin. Pentru a pluti în apa, ei isi umpleau cu aer orificiile interioare ale cochiliilor şi suflau afară apă pentru a se propulsa. În literatura științifică, amoniții sunt ilustrati cu camerele lor de corp în vârf, insa, in viata reala, acesta era in partea opusa, in interiorul cochiliei.

Amonit de Magadascar de dimensiune mai mica. Amonitii se pot gasi in multe dimensiuni, culori si nuante.

Alături de peşti, ei erau principala sursa de hrana pentru multe reptile acvatice precum mosazaurii. La randul lor amoniții s-au hrănit probabil cu cu vegetație, cu mici animale cu mișcare lentă, care trăiau pe fundul mării, precum foraminifere, ostracoduri, crustacee mici, brachiopode tinere, corali și briozoi.

Orificiu/camera unui amonit din Madagascar. Se pot vedea cristalele care s-au format in interiorul camerei.

Învelișul în spirală este, în general, singura parte a amonitului care este conservat ca fosila. Pe lângă faptul că sunt plăcute din punct de vedere estetic și populare în rândul colecționarilor de fosile, acestea au o valoare deosebită pentru geologi. Mărimea unui amonit varia în funcţie de specie, de la câţiva milimetrii până la 1,4 metri în diametru sau chiar mai mult.

Fosila de amonit slefuit, nesectionat din Madagascar.

Fosilele de amoniti sunt sectionate in doua atunci cand fosila permite acest lucru, sunt lustuit/slefuite pe ambele fete astfel incat sa vedem interiorul, camerele scheletului de amonit.